FARINGÁL adj. de, din faringe. ◊ (fon.; despre sunete) care se articulează în faringe. (< fr. pharyngal) Vezi definitia »

CROTÁL I. s. m. șarpe veninos de talie mare din America tropicală, cu solzi cornoși la coadă, care produc un sunet caracteristic; șarpe cu clopoței. II. s. n. instrument de percuție alcătuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate în palme prin curele din piele, să puncteze ritmul de dans. (< fr. crotale, gr. crotalon) Vezi definitia »

RECTORÁL, -Ă, rectorali, -e, adj. (Rar) Care aparține rectorului; privitor la rector; de rector. – Din fr. rectoral. Vezi definitia »

INTERRAIONÁL, -Ă, interraionali, -e, adj. Care privește mai multe raioane, care ține de mai multe raioane; care are loc între mai multe raioane. [Pr.: -ra-io-] – Inter¹-+raional. Cf. rus. mejraionnîi. Vezi definitia »

OPTIMÁL, -Ă, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. – Din fr. optimal. Vezi definitia »