Definita cuvantului excepție
EXCÉPȚIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal. ◊ Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, var. escepțiune, excepțiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu excepție
CHINESTEZÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. kinein „a se mișca” + aisthesis „percepere”) s. f. Capacitatea organismului uman și animal de a percepe și localiza mișcarea imprimată diferitelor părți ale corpului numai pe baza sensibilității profunde, fără participarea văzului. C. profundă = capacitatea de a percepe și localiza mișcările unor viscere. Vezi definitia »
scrâșcánie, s.f. (înv.) greutate, nevoie. Vezi definitia »
SUPRARENALECTOMÍE s. f. extirpare a glandei suprarenale. (după fr. surrénalectomie) Vezi definitia »
INTERRELÁȚIE s.f. Relație mutuală, reciprocă. [Cf. engl. interrelation]. Vezi definitia »
ADJUDECÁȚIE s.f. Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză etc. la o licitație publică. [Gen. -iei, var. adjudecațiune s.f. / cf. lat. adiudicatio, fr. adjudication]. Vezi definitia »