Definita cuvantului excepție
EXCÉPȚIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal. ◊ Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, var. escepțiune, excepțiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu excepție
CEROMETRÍE s. f. metodă de analiză chimică cantitativă. (< fr. cérometrie) Vezi definitia »
DIPLOFONÍE s.f. Emisiune de două tonuri a vocii, datorită unei tensiuni inegale a coardelor vocale. [Gen. -iei. / < fr. diplophonie, cf. gr. diploos – dublu, phone – voce]. Vezi definitia »
MARCOGRAFÍE s. f. ștampilografie. (< fr. marcographie) Vezi definitia »
POLIARHÍE s.f. Formă de guvernământ în care puterea este exercitată concomitent de mai multe persoane. [Gen. -iei. / < fr. polyarchie, cf. gr. polys – mai mulți, arche – conducere]. Vezi definitia »
abnegáție (-ți-e) s. f., art. abnegáția (-ți-a), g.-d. abnegáții, art. abnegáției Vezi definitia »