Definita cuvantului exclamare
EXCLAMÁRE s.f. Exclamație. ◊ Semnul exclamării = semn de punctuație (!) întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. [Var. esclamare s.f. / < exclama].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu exclamare
arbore exotic cu flori galbene, din ale carui frunze se prepara o bautura racoritoare Vezi definitia »
SCĂLDÁRE, scăldări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) scălda și rezultatul ei. – V. scălda. Vezi definitia »
POTENȚÁRE s.f. Acțiunea de a potența și rezultatul ei. [< potența]. Vezi definitia »
ÎNȘELÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înșela și rezultatul ei; înșelăciune; iluzie. – V. înșela. Vezi definitia »
DEMIXTÁRE, demixtări, s. f. Acțiunea de a demixta. – V. demixta. Vezi definitia »