HETERONÓM, -Ă adj. care se conduce după legi externe, provenite din afară. ◊ (despre schimbări fonetice) condiționat de alți factori. (< fr. hétéronome) Vezi definitia »

NEURÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă a nervului simpatic. [Pl. -oame, var. nevrom s.n. / < fr. neurome]. Vezi definitia »

BONÓM s.m. (Franțuzism) Om blând, blajin, cinstit, credul. [< fr. bonhomme]. Vezi definitia »

GNOM¹ s. m. (mit.) spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile; spiriduș. (< fr. gnome, lat. gnomus) Vezi definitia »

om cu handicap Vezi definitia »