Definita cuvantului eteronomie
ETERONOMÍE s.f. (Fil.) Principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci derivă din rațiuni externe. ♦ Caracterul a ceea ce este eteronom. [Gen. -iei, var. heteronomie s.f. / < fr. hétéronomie, cf. gr. heteros – altul, nomos – lege].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eteronomie
AUTONOMÍE s. f. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități sau al unei minorități naționale) de a se administra singur, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. [Pr.: a-u-] – Fr. autonomie (lat. lit. autonomia). Vezi definitia »
BIOPÚNCȚIE s.f. (Med.) Obținerea cu ajutorul unui trocar special a unui mic fragment de organ pentru precizarea unui diagnostic. [Gen. -iei. / < fr. bioponction]. Vezi definitia »
HIPERPIREXÍE s. f. hipertermie exagerată. (< fr. hyperpyrexie) Vezi definitia »
NAUMAHÍE s.f. Spectacol la vechii romani, constând dintr-o luptă navală; loc unde se dădea această luptă. [Pron. na-u-, gen. -iei. / < lat., gr. naumachia < gr. naus – navă, mache – luptă]. Vezi definitia »
CONTRAEXTÉNSIE s. f. aplicare a unei forțe egale și opuse forței extensiei. (< fr. contre-extension) Vezi definitia »