BURDÓN s. n. 1. Procedeu primitiv de acompaniament constând din persistența unui sunet, susținut de voce sau de un instrument. 2. Tub grav, fără găuri, care emite un singur sunet continuu, la cimpoi. 3. Coardă gravă, de acompaniament, la lăută, liră etc. 4. Registru de orgă cu timbru închis. (< fr. bourdon, it. bourdone) Vezi definitia »

BARBITÓN s. n. instrument muzical asemănător cu lira, la vechii greci. (< fr., lat., gr. barbiton) Vezi definitia »

PINIÓN, pinioane, s. n. Roată dințată cu un număr mic de dinți, care intră în componența unui angrenaj, servind la punerea în mișcare a altor roți din angrenajul respectiv. [Pr.: -ni-on] – Din fr. pignon. Vezi definitia »

ARTIMÓN s. n. catarg de la pupă al unei nave. (< fr. artimon, it. artimone) Vezi definitia »

OPERÓN s.m. (Biol.) Amsamblu de gene structurale a căror expresie fenotipică este controlată de un operator; unitate genetică a cărei expresie fenotipică este reglată de un represor. [< fr. opéron, it. operone]. Vezi definitia »