POL², poli, s. m. Monedă de metal sau de hârtie valorând douăzeci de lei, care a circulat în țara noastră; douăzeci de lei. ♦ Nume dat mai multor monede rusești și franțuzești (de aur) care au circulat în țările române în sec. XIX; napoleon. – Din rus. pol. Vezi definitia »

PERICOL, pericole, s.n. Situație, întâmplare care pune sau poate pune in primejdie existența, integritatea cuiva sau a ceva; primejdie, amenințare. (Rar) Risc. – Din lat. periculum, it. pericolo. Vezi definitia »

TRINITROFENÓL s.m. Exploziv puternic, obținut prin nitrarea fenolului. [< fr. trinitrophénol]. Vezi definitia »

MONOPÓL s.n. 1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuării unor operații etc. 2. Întreprinderi foarte mari sau uniuni de întreprinderi care concentrează în mâinile lor o parte atât de importantă a producției, încât aceasta permite limitarea concurenței și stabilirea la mărfuri a unor prețuri ridicate, de monopol (1), ceea ce asigură obținerea de profituri foarte ridicate. 3. (Fig.) Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. [Pl. -uri. / < fr. monopole < gr. monos – unic, polein – a vinde]. Vezi definitia »

PRATÍCOL, -Ă adj. (despre animale, plante) în prerii și terenuri ierboase. (< fr. praticole) Vezi definitia »