DIATÓNIC, -Ă adj. Compus din tonuri și din semitonuri naturale. // s.f. Succesiune, grupare sau amestec de sunete care conține intervale diatonice. [Cf. fr. diatonique, it. diatonico]. Vezi definitia »

BIOCENÓTIC, -Ă, biocenotici, -ce, adj. (Biol.) De biocenoză. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biocénotique. Vezi definitia »

MOLÁSIC, -Ă, molasici, -ce, adj. (Geol.) – Din molasă. – Din fr. mollassique. Vezi definitia »

FITOTÓXIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care otrăvește plantele. [Cf. fr. phytotoxique]. Vezi definitia »

PREISTÓRIC, -Ă adj. referitor la preistorie. ◊ (fam.) străvechi; învechit. (< fr. préhistorique) Vezi definitia »