HIOÍD, -Ă adj., s.n. (Os izolat) situat între limbă și laringe. [Pron. hi-o-id. / < fr. hyoïde]. Vezi definitia »

SCHIZOÍD, -Ă I. adj. 1. (despre o constituție mintală) predispus spre schizofrenie. 2. (despre stări mintale) care caracterizează temperamentul schizotimic și schizofrenia. II. s. m. f. persoană cu constituție schizoidă (I). (< fr. schizoïde) Vezi definitia »

DELTOÍD, -Ă, deltoizi, -de, adj., s. m. 1. Adj. În formă de triunghi. 2. S. m. Mușchi al articulației umărului, în forma literei delta, fixat pe omoplat, claviculă și capătul humerusului, care determină rotația internă și externă a brațului. – Din fr. deltoïde. Vezi definitia »

DURACÍD, duracizi, s. m. Aliaj de fier și siliciu, rezistent la acțiunea acizilor și la oxidare. – Dur¹ + acid. Vezi definitia »

PARABOLOÍD, paraboloizi, s. m. (Mat.) 1. Suprafață descrisă de o parabolă¹ care se deplasează astfel încât planul ei rămâne mereu paralel cu el însuși, iar vârful ei descrie o parabolă¹ fixă. 2. (În sintagma) Paraboloid de rotație = suprafață generală prin rotația unei parabole¹ în jurul axei de simetrie. – Din fr. paraboloïde. Vezi definitia »