șuștáv, -ă, adj. (reg.; despre oi) care are lână, cu fire scurte, linse, fără ondulații. Vezi definitia »

GÚBAV, -Ă, gubavi, -e, adj. (Reg.) Bolnăvicios; lipsit de putere, slab. – Din scr. gubav „lepros”. Vezi definitia »

gubáv (gúbavă), adj. – 1. (Înv.) Lepros. – 2. Bubos, plin de bube. – 3. Bolnăvicios. Sl. gąbavŭ „lepros” (Cihac, II, 131; Löwe 32), prin intermediul sb. gubav „rîios” (DAR). – Der. gubăvi, vb. (a se îmbolnăvi de lepră), cf. sb. gubati se; gubăv(en)ie, s. f. (înv., lepră; sifilis; Basar., decrepitudine). Vezi definitia »

mîrșáv (mârșávă), adj. – 1. Debil, slab, neputincios. – 2. Josnic, mîrșav, ticălos. Sl. mrŭšavŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187; Șeineanu, Semasiol., 209), cf. bg. măršav, sb. mršav, ceh. mršavy. – Der. mîrșevie, s. f. (ticăloșie, josnicie); mîrșevesc, adj. (ticălos, josnic); mîrșevește, adv. (josnic; prin trădare); mîrțină (var. mărțină), s. f. (cadavru, măruntaie), din sl. mrŭcina, cf. sb. mrgina, cr., slov. mercina și bg. mărša (› mr., megl. mărșă „cadavru”); mîrțoagă, s. f. (gloabă), cu suf. -og (Cihac, II, 187; Conev 57; Densusianu, GS, I, 349), cuvînt pe care Diculescu 176 îl lega de v. germ. mariha, marha › germ. Mähre „gloabă, mîrțoagă”, și pe care Lahovary 335 îl dune spre o epocă anterioară indoeurop. Vezi definitia »

PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave. Vezi definitia »