fúrie (fúrii), s. f. – Mînie, violență. Lat. furia (XVIII). – Der. furios, adj., din fr. furieux; furibund, adj., din fr. furibond; înfuria, vb. (a mînia), pare der. modern de la furie, însă cunoaște o circulație populară destul de amplă. Vezi definitia »

TAXOLOGÍE s.f. (Rar) Știință a clasificărilor. [Gen. -iei, var. taxilogie s.f. / < fr. taxologie]. Vezi definitia »

PLUTOMANÍE s. f. atracție morbidă către bogății. (< engl. plutomania) Vezi definitia »

DECLAMÁȚIE s. f. 1. arta de a declama. 2. acțiunea de a rosti expresiv textul dramatic. ◊ (peior.) vorbire emfatică. (< fr. déclamation, lat. declamatio) Vezi definitia »

injécție, injecții s. f. 1. mită. 2. (glum.) raport sexual. 3. (pub.) investiție masivă / aport masiv de capital într-un domeniu sau o întreprindere. Vezi definitia »