MASTÍC, masticuri, s. n. 1. Material fluid sau vâscos alcătuit dintr-un amestec de substanțe minerale sau vegetale, care are proprietatea de a se întări în contact cu aerul și care servește la lipit, chituit, nivelat etc. ♦ Preparat vâscos obținut pe bază de colofoniu și întrebuințat pentru acoperirea rănilor pomilor fructiferi. 2. Suc rășinos aromatic extras din trunchiul și din ramurile unui arbust asiatic (Pistacia lentiscus), care servește la fabricarea masticii, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc. – Din fr. mastic. Vezi definitia »

ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -e, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Fr. anatomique (lat. lit. anatomicus). Vezi definitia »

IUDÁIC, -Ă, iudaici, -ce, adj. Care aparține Iudeii sau populației ei, privitor la Iudeea sau la populația ei. [Pr.: -da-ic] – Din fr. judaïque, lat. judaicus. Vezi definitia »

HELIOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la heliometru; făcut cu heliometrul. [< fr. héliométrique]. Vezi definitia »

BIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la bionică. II. s. f. știință care studiază procesele biologice și structura organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru tehnică; biotehnică. (< fr. bionique) Vezi definitia »