contínuu (contínuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat. Lat. continuus (sec. XIX). – Der. continua, vb., din lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.; continuație, s. f., sec. XVIII, din lat. continuatio; continuitate, s. f., din fr. Vezi definitia »

DECÍDUU, -UĂ adj. (despre caliciu, frunze etc.) care se detașează de pe un organ; caduc, nepersistent. ♦ membrană ŭă = mucoasă a uterului gravidei care se expulzează după naștere. (< lat. deciduus) Vezi definitia »

PROMÍSCUU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. (Livr.) Care are caracter de promiscuitate. – Din lat. promiscuus, fr. promiscue. Vezi definitia »

INGÉNUU, -Ă adj. Nevinovat, curat, naiv, simplu, candid. ♦ s.f. (În teatru) Rol care prezintă o tânără fată naivă; (p. ext.) persoană ingenuă. [Pron. -nu-u. / < fr. ingénu, it. ingenuo, lat. ingenuus]. Vezi definitia »

EXÁNGUU, -UĂ adj. v. exsanguu. Vezi definitia »