Definita cuvantului excelență
EXCELÉNȚĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu excelență
invizibilă, invizibile s. f. 1. jucărie asemănătoare praștiei, confecționată dintr-un cadru de sîrmă rigidă și un fir subțire elastic, cu proiectile confecționate din ace cu gămălie sau cu bucățele de liță îndoite în formă de U. 2. (stud.) tehnică de fraudare a unui examen scris prin introducerea în sala de examen a unor coli albe, format A4, cu subiecte scrise de acasă prin zgâriere cu o mină care nu mai are pastă. Vezi definitia »
DIASTÉMĂ s. f. 1. fisură congenitală. 2. spațiu anormal între dinții incisivi frontali; strugăreață. 3. (geol.) interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. (< fr. diastème) Vezi definitia »
NEUROLIMFOMATÓZĂ s. f. boală rară, prin paralizia extremităților și slăbirea de volum a mușchilor striați. ◊ leucoza găinilor. (< fr. neurolymphomatose) Vezi definitia »
FÁCULĂ s. f. partea mai strălucitoare din cromosferă. (< fr. facule, lat. facula) Vezi definitia »
CEPȘOÁRĂ s. f. v. cepușoară. Vezi definitia »