Definita cuvantului excelență
EXCELÉNȚĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu excelență
FAVÍSĂ s. f. (ant.) pivniță în apropierea templelor, în care se păstrau obiectele sacre. (< lat. favissae) Vezi definitia »
cara(n)fílă, cara(n)fíle, s.f. (reg., înv.) vas mic; garafă. Vezi definitia »
líbră, líbre, s.f. (înv.) 1. măsură de greutate, litră. 2. monedă mică, de argint. 3. nume de oaie. 4. femeie rea, obraznică. Vezi definitia »
văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli Vezi definitia »
BUTONOÁSĂ adj. febră ~ = febră transmisă de o căpușă, parazit la oi și la câini, prin mici pustule pe piele, cu stare generală proastă, astenie și temperatură mare. (< fr. boutoneuse) Vezi definitia »