Definita cuvantului exercițiu
EXERCÍȚIU s.n. 1. (De obicei la pl.) Acțiune fizică sau intelectuală, repetată, făcută pentru a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc. ♦ Mică piesă vocală sau instrumentală creată în scopul de a obișnui pe cel care învață să cânte sau pe cel ce studiază un instrument muzical cu o anumită problemă tehnică. ♦ Instruire a militarilor pentru a învăța deprinderea mânuirii armelor și a modului de a lupta. ♦ Temă dată școlarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, îndeplinire. ♦ Exercițiu bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ◊ În exercițiul funcțiunii = în timpul serviciului legal. [Pron. -țiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu exercițiu
DECIZÓRIU, -IE adj. 1. (jur.) referitor la decizia voluntară. 2. (log.) care rezultă din hotărârea liberă a spiritului. (< fr. décisoire, lat. decisorius) Vezi definitia »
clenódiu (clenódii), s. n. – Bijuterie, podoabă. Germ. Kleinod (Borcea 182). În Trans, sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
sanchíu (sanchíe), s. f. – 1. Tăcut, posac. – 2. Zăpăcit, aiurit. Origine necunoscută. În Munt. Vezi definitia »
ÓCHIU formă verbală în expr. v. PETRECE (II. 1.) Expr. A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiu, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa. [DEX '96] Vezi definitia »
EPISCÉNIU, episcenii, s. n. Construcție asemănătoare unui etaj, situată deasupra scenei în teatrul antic. – Din fr. épiscénium. Vezi definitia »