DOCUMÉNT s.n. Act, dovadă scrisă prin care se atestă un fapt, se conferă, se recunoaște un drept, o obligație etc. ♦ Scrisoare, lucru (text, înscris, inscripție, fotografie, monument etc.) care poate servi la cunoașterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual. [< lat. documentum, cf. fr. document, it. documento]. Vezi definitia »

DECÓNT, deconturi, s. n. Justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. – Din fr. décompte. Vezi definitia »

DEPONÉNT², -Ă, deponenți, -te s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente. Vezi definitia »

CRIÁNT, -Ă, crianți, -te, adj. (Franțuzism) Țipător (1). Culori criante. [Pr.: cri-ant] – Din fr. criant. Vezi definitia »

DEPOLARIZÁNT, -Ă adj. Care depolarizează (1) [în DN]. // s.m. Substanță care se introduce într-un element galvanic pentru a împiedica polarizarea; depolarizator. [Cf. fr. dépolarisant]. Vezi definitia »