OPTIMÉTRU, optimetre, s. n. Instrument optic de mare precizie cu care se măsoară dimensiunile pieselor. – Din fr. optimètre. Vezi definitia »

SUPRAARBÍTRU s. m. arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alți arbitri sunt în dezacord; superarbitru. (după fr. surarbitre) Vezi definitia »

MINÍSTRU s. m. 1. membru al unui guvern care conduce un minister. 2. (bis.) preot. ♦ ~ general = superior general al ordinului călugărilor minoriți. 3. pastor al cultului protestant. (< fr. ministre, lat. minister) Vezi definitia »

DINAMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea grosismentului lunetelor. (< fr. dynamètre) Vezi definitia »

MICROFOTOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea opacității locale pe zone foarte mici a negativelor fotografice. (< fr. microphotomètre) Vezi definitia »