TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turațiile unei piese rotitoare. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer. Vezi definitia »

RÓSTRU¹ s. n. 1. (ant.) pinten la prova navelor de luptă, cu care se spărgea bordajul navelor inamice. 2. tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 2. (bot., anat.) prelungire în formă de cioc la partea terminală a unui organ, prelungire cartilaginoasă a botului unor pești. ◊ trompă alungită la unele insecte. (< fr. rostre, lat. rostrum) Vezi definitia »

HISTEROMÉTRU s.m. (Med.) Instrument folosit pentru a sonda, a măsura sau a redresa uterul. [< fr. hystéromètre]. Vezi definitia »

GEODIMÉTRU s.n. Instrument electronic de precizie pentru măsurarea distanțelor cu ajutorul impulsurilor luminoase. [< fr. géodimètre]. Vezi definitia »

PIRHELIOMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară cantitatea totală de energie solară care cade într-o unitate de timp asupra unei unități de suprafață. [< fr. pythéliomètre, germ. Pyrheliometer]. Vezi definitia »