HIDROGRAFÍE s.f. 1. Ramură a hidrologiei care studiază apele anumitor teritorii. ♦ Totalitatea apelor unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu ridicarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. [Gen. -iei. / < fr. hydrographie, cf. gr. hydor – apă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

ENZIMOPATÍE s.f. (Med.) Stare patologică datorată dereglării funcționale a unei enzime sau a unui sistem enzimatic. [Gen. -iei. / < fr. enzymopathie]. Vezi definitia »

INCUBÁȚIE s. f. 1. (ant.) rit divinatoriu constând în a dormi într-un, sau lângă un templu pentru a obține, în vis, răspunsurile unui zeu tămăduitor. 2. proces de dezvoltare a embrionului de păsări sub acțiunea unor anumiți factori fizici. 3. perioadă dintre contaminarea unui organism și apariția primelor simptome ale unei boli. 4. etapă a procesului de creație constând în revenirea spontană asupra problemei și apariția tensiunii ca stare de cercetare. (< fr. incubation, lat. incubatio) Vezi definitia »

CĂSĂPÍE, căsăpii, s. f. (Reg.) Măcelărie. – Casap + suf. -ie. Vezi definitia »

ACHILÍE s. f. absența acidului clorhidric și a pepsinei din sucul gastric. (< fr. achylie) Vezi definitia »