COLECTÚRĂ s.f. Oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. [< germ. Kollektur]. Vezi definitia »

INTÍMĂ s. f. partea cea mai dinăuntru a pereților unui vas sangvin. (< fr., lat. intima) Vezi definitia »

SINALÉFĂ, sinalefe, s. f. (Fon.) Fuziune (în timpul pronunțării) a două silabe într-una singură prin eliziune, sinereză sau contracție. – Din fr. synaléphe, lat. synalaepha. Vezi definitia »

IZOTÁHĂ s. f. linie care unește punctele cu aceeași viteză ale unui curs de apă. (< germ. Isotache, fr. isotache) Vezi definitia »

tonă, tone s. f. (adol.) o mie de lei. Vezi definitia »