EMERSIÚNE s. f. 1. ieșire parțială a unui corp dintr-un lichid în care a fost cufundat; stare în care se află un asemenea corp. 2. reapariție pe bolta cerească a unui astru eclipsat. (< fr. émersion, lat. emersio) Vezi definitia »

CONTRATENSIÚNE s.f. (Electr.) Tensiune inversă. [< fr. contre-tension]. Vezi definitia »

PALPITAȚIÚNE s.f. v. palpitație. Vezi definitia »

DEZASIMILAȚIÚNE s.f. v. dezasimilație. Vezi definitia »

BEATITÚDINE s. f. Stare de fericire deplină. [Pr.: be-a-] – Fr. béatitude (lat. lit. beatitudo, -inis). Vezi definitia »