PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. Vezi definitia »

înșălășág, înșălășáguri, s.f. (reg.) înșelătorie. Vezi definitia »

PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage]. Vezi definitia »

ENERGOFÁG, -Ă adj. (fam.; despre industrie, procese tehnologice) mare consumator de energie. (< energo- + -fag²) Vezi definitia »

ripág s. (reg.) numele a două plante erbacee: nap și rapiță. Vezi definitia »