Definita cuvantului familie
FAMÍLIE s.f. 1. Totalitatea persoanelor înrudite, care sunt din același neam; rude de sânge, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la bază căsătoria și este alcătuit din soți și copii. ♦ Neam, descendență. ♦ Copiii în raport cu părinții lor. ♦ Dinastie. ♦ (Ist., la romani) Totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (Fig.) Grup de oameni etc. strâns unit, legat prin interese și idealuri comune. 3. Serie de cuvinte care derivă din același cuvânt. ♦ Grup de limbi care au aceeași origine, trăgându-se dintr-o limbă mai veche, numită limbă comună. 4. Grup de plante, de animale, de elemente sau de combinații chimice cu trăsături comune. ◊ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup care duc o viață organizată; ◊ (fiz.) familie radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive. [Gen. -iei. / < lat. familia, cf. fr. famille, it. famiglia].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu familie
IZOTERMÍE s.f. (Fiz.) Stare caracterizată prin menținerea unei temperaturi constante. [Var. isotermie s.f. / < fr. isothermie]. Vezi definitia »
lózie (lózii), s. f. – Mlajă, răchită (Salix cinerea, Salix purpurea). – Var. loză. Sl. lozije (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 177; Tiktin); var., prin confuzie cu sl. loza „viță de vie”, cf. bg., sb., slov., rus. loza „lăstar”. De aici dubletul loază, s. f. (lăstar; pungaș, ticălos). – Der. lozi, vb. (Olt., a face șmecherii); loznicior (var. loznișor, lăsnicior, lasnicor), s. m. (umbra-nopții, Solanum dulcamara), cf. bg. lozna „de vie”, sb. lozica „lăstar”, loznica „viță sălbatică”. Vezi definitia »
URANOGRAFÍE s. f. descriere a cerului. (< fr. uranographie) Vezi definitia »
DILATÁȚIE, dilatații, s. f. Creștere a dimensiunilor unui corp sub acțiunea căldurii; dilatare. ♦ Coeficient de dilatație = creșterea unității de lungime, de suprafață sau de volum a unui corp, raportată la 1 Vezi definitia »
SURJÉCȚIE s. f. (mat.) funcție surjectivă. (< fr. surjection) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z