PERFUZÓR s.n. Instrument folosit pentru perfuzie. [Cf. fr. perfuseur]. Vezi definitia »

COTÓR, (1, 2) cotoare, s. n., (3) cotori, s. m. 1. S. n. Tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee) care susține frunzele, fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul viței. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. ♦ (Fam.) Mătură foarte uzată. 2. S. n. Parte, loc unde se leagă sau unde se cos foile unei cărți, ale unui registru, ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitanțier, a unui bonier etc. rămasă după ce s-au rupt jumătățile detașabile ale foilor; partea fiecărei foi care rămâne în chitanțier, bonier etc. după predarea chitanței. 3. S. m. (La ființe; rar) Partea dinspre rădăcină a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de păr. – Et. nec. Vezi definitia »

FILETATÓR, -OÁRE, filetatori, -oare, s. m. și f. muncitor care operează o mașină de filetat. Vezi definitia »

DADOFÓR, dadofori, s. m. Purtător de faclă în trecut. – Din ngr. dadophóros. Vezi definitia »

GLETUITÓR, -OÁRE, gletuitori, -oare, s. m. și f. Munictor zidar sau zugrav care execută operația de gletuire. – Din gletui + suf. -tor. Vezi definitia »