CARBORÚNDUM s. n. carbură de siliciu, folosită ca abraziv. (< fr. carborundum) Vezi definitia »

OMÉNTUM s. n. epiplon. (< lat. omentum) Vezi definitia »

huiúm, huiúmuri, s.n. (reg.) 1. (despre păsări) grămadă, stol. 2. (despre lucruri) ghem. Vezi definitia »

podrúm (-muri), s. n. – (Trans.) Bodegă, cramă. – Var. podrom. Sl. podromŭ (Tiktin), din ngr. πουδρούμι (Miklosich, Fremdw., 118). Vezi definitia »

VÁCUUM s.n. 1. (Fiz.) Vid; gol. 2. Aparat în care se face concentrarea unei soluții la o presiune inferioară presiunii atmosferice. [Pron. -cu-um, pl. -muri. / < lat., fr. vacuum]. Vezi definitia »