răvác (-curi), s. n. – 1. Miere naturală. – 2. Primul must, care curge fără a distruge strugurii. – Var. ravac. Tc. ravak (Șeineanu, II, 300; Lokotsch 1710), cf. sb. ravak. – Der. răvăci, vb. (a pritoci vinul), probabil cuvînt identic cu a răvăși, vb. (a pritoci vinul; a descompune, a răscoli, a zăpăci), pentru al cărui semantism cf. cele două sensuri ale sp. trasegar; răvășeală (var. răvăceală), s. f. (dezordine, zăpăceală). Vezi definitia »

proprinác, proprináce, s.n. (înv.) 1. zid de apărare; meterez. 2. închisoare. Vezi definitia »

BRAC² s. n. rest, rămășiță; deșeu (de hârtie). (< rus. brak) Vezi definitia »

DAÍAC, daiaci, s. m. (La pl.) Populație a insulei Kalimantan; (la sg.) persoană din această populație. – Din fr. dayak. Vezi definitia »

RUSNÁC, rusnáci, s.m. Rutean; p. ext. rus. Vezi definitia »