FLAMÉNCO s. n. gen al muzicii populare spaniole, la țiganii din Andaluzia, care combină cântecul și dansul pe un acompaniament de chitară și castaniete. ◊ (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset. (< sp. flamenco) Vezi definitia »

MUZIC(O)-, -MUZÍE elem. „muzică”. (< fr. music/o/-, -musie, cf. lat. musica) Vezi definitia »

RINC(O)-, -RÍNC elem. „cioc”. (< fr. rhynch/o/-, rhynque, cf. gr. rhynkhos) Vezi definitia »

PATÉTICO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Pasionat, patetic. [< it. patetico]. Vezi definitia »

GLUC(O)- elem. glic(o)-. Vezi definitia »