HÁLĂ s.f. 1. Piață acoperită. 2. Sală mare amenajată pentru expoziții, ca atelier într-o fabrică etc. [< fr. halle, cf. germ. Halle]. Vezi definitia »

ACETAMÍDĂ s. f. amidă a acidului acetic. (< fr. acétamide) Vezi definitia »

IMPOSTÚRĂ, imposturi, s. f. Acțiune, faptă de impostor; șarlatanie, înșelătorie. – Din fr. imposture, lat. impostura. Vezi definitia »

HELIOCENTRÁLĂ, heliocentrale, s. f. Centrală electrică solară. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrale. Vezi definitia »

BÁNCĂ¹, bănci, s. f. Scaun îngust și lung pe care pot ședea mai multe persoane. ◊ Banca acuzaților = bancă pe care stau, într-o sală de judecată, acuzații. Banca apărării = bancă pe care stau, într-o sală de judecată, avocații apărării. ♦ Scaun pentru una sau mai multe persoane (de obicei cu pupitre), pe care șed școlarii în clasă. ◊ Loc. adv. Pe băncile școlii = la școală. De pe băncile școlii = din timpul petrecut în școală. – Fr. banc. Vezi definitia »