ELEVATÓR¹ s. n. 1. utilaj pentru transportul materialelor pe verticală la distanțe mici. 2. unealtă cu care se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc., exploatările petroliere. 3. (med.) instrument pentru îndepărtarea din țesuturi a unor elemente dure. (< fr. élévateur, germ. Elevator) Vezi definitia »

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora. Vezi definitia »

ESEIÓR s.m. (Franțuzism) Pilot care încearcă avioanele noi în zbor; pilot de încercare. [Pron. -se-ior. / < fr. essayeur]. Vezi definitia »

netemătór, netemătoáre, adj. (înv.) îndrăzneț, curajos; viteaz. Vezi definitia »

FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor. Vezi definitia »