Definita cuvantului fațetă
FAȚÉTĂ s.f. 1. Fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. Ochi cu fațetă = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placă de fontă folosită pentru fixarea plăcilor de stereotipie. [< fr. facette, după față].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fațetă
HIDROIZODINÁMĂ s. f. curbă care unește punctele de egală presiune ale unui strat acvifer sub acțiunea și în timpul drenării lui. (după fr. hydroisodinamique) Vezi definitia »
CUVERTÚRĂ s.f. 1. Învelitoare pentru masă, pentru pat etc. 2. (Geol.) Ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. [< fr. couverture]. Vezi definitia »
VÍȘINĂ, vișine, s. f. Fructul vișinului, sferic, cărnos, de culoare roșu-închis și cu gust acrișor. ◊ Vișină sălbatică = fructul vișinelului (2). [Pl. și: vișini] – Din sl. višnja. Vezi definitia »
zambilícă s. f., g.-d. art. zambilícii; pl. zambilíci Vezi definitia »
MÂNCĂRÍCĂ, mâncărele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. (Reg.) Tocană. – Mâncare + suf. -ică. Vezi definitia »