tárniță (-țe), s. f. – 1. Șa de călărie. – 2. Depresiune într-o înălțime. Sb., cr. tarnice, rut. tarnica „care de poveri” (Tiktin; Candrea), în loc de *tovarnica ‹ tovarŭ „povară”, cf. mag. tárnok „șa”. – Der. întărnița, vb. (a înșeua). Tarliță, vb. (Banat, targă) pare a rezulta dintr-o contaminare a lui țarniță cu mag. taraglya „targă”. Vezi definitia »

FILOMORFÓZĂ s. f. metamorfozare a unor organe ale unei plane în frunze. (< fr. phyllomorphose) Vezi definitia »

gheénă s. f. – Iad, infern. Ngr. γέεννα, prin intermediul sl. geenna. Sec. XVI. Vezi definitia »

ARÉNĂ, arene, s. f. 1. Spațiu circular așternut cu nisip, rumeguș etc. din mijlocul unui circ, amfiteatru etc., unde se desfășoară o reprezentație; p. ext. amfiteatru destinat unei reprezentații. 2. (Rar) Teren de sport, împrejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sferă, domeniu, loc de desfășurare a unei activități. – Fr. arène (lat. lit. arena). Vezi definitia »

STÍVĂ s. f. 1. magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. 2. (mar.) cală. (< it. stiva) Vezi definitia »