*acru3 (gust) (a-cru) s. n., art. acrul Vezi definitia »

CONCERTMAÉSTRU, concertmaeștri, s. m. Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice. – După germ. Konzertmeister. Vezi definitia »

RÓSTRU s.n. 1. (Ant.) Pinten care se punea la prora corăbiilor. 2. Tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 3. Formație anatomică în formă de cioc. ♦ Partea terminală a scheletului unui belemnit. ♦ Organ bucal la unele insecte, alungit în formă de cioc. ♦ Prelungire care se observă la vârful unor organe (de exemplu la silicua verzei). [Pl. -ruri, (s.m.) -ri. / cf. lat. rostrum, fr. rostre]. Vezi definitia »

EPIGÁSTRU, epigastre, s. n. Partea superioară a abdomenului, cuprinsă între coaste și ombilic. – Din fr. épigastre. Vezi definitia »

ALTITELEMÉTRU a. n. aparat pentru măsurarea altitudinii unui punct inaccesibil. (< fr. altitélémètre) Vezi definitia »