Definita cuvantului puncționare
PUNCȚIONÁRE, puncționări, s. f. Acțiunea de a puncționa. [Pr.: -ți-o-] – V. puncționa.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu puncționare
mắre interj. – Ei, pst, stai! – Var. (Mold.) mări. Mr. more, megl. mara, istr. murié. Ngr. μῶρε (Scriban), cf. alb. morë, bg., sb. more, ven. moré. Puțin probabilă der. din lat. mās „mascul” (Philippide, II, 722); și mai puțin încă din lat. amōrem (Șeineanu, Istoria filologiei, 345). Vezi definitia »
ARGILIZÁRE s. f. 1. formare de minerale argiloase prin alterarea silicaților. 2. impermeabilizare a unei roci față de apă prin umplerea fisurilor cu argilă. (după fr. argilisation) Vezi definitia »
ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – V. împotrivi. Vezi definitia »
búnă-créștere (politețe) (a dat dovadă de ~) s. f., art. búna-créștere (dar: buna lui creștere), g.-d. art. búnei-créșteri Vezi definitia »
LUPÁRE s. f. (Reg.) Umflătură, tumoare care crește pe corpul omenesc, sub piele. – Din lup. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z