PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță. Vezi definitia »

pațareágă s.m. sg. (reg.) persoană bâlbâită, gângavă; pațailă. Vezi definitia »

țiboácă, țibóci, s.f. (reg.) veveriță. Vezi definitia »

SOFÍTĂ, sofite, s. f. Lampă electrică cu incandescență în formă de tub, legată la circuitul electric prin ambele capete. [Var.: sufítă s. f.] – Din germ. Soffitten[lampe]. Vezi definitia »

MOCÁNCĂ, mocance, s.f. Nume dat femeilor din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei). Vezi definitia »