SÍRMĂ s.f. (Ant.) Mantie mare folosită în tragedia greacă de cei care aveau roluri de zei. ♦ Haină lungă cu trenă la vechii greci. [< fr., gr. syrma]. Vezi definitia »

CURATÉLĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele. – Din fr. curatelle, lat. curatela. Vezi definitia »

dáltă (dắlți), s. f. – Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă. Sl. dlato (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Lexicon, 162; Cihac, II, 91; Conev 66), cf. bg. dlato, dleto, alb. dal’të. Metateza lichidei indică un împrumut foarte vechi, probabil anterior sec. XI (Rosetti, BL, XIV, 116), fiind poate unicul termen sl. de acest gen. Berneker 208 propunea ca etimon un sl. *dolto. Cf. baltă. – Der. dăltui, vb. (a sculpta, a ciopli); dăltuitură, s. f. (dăltuire, cioplire); dăltuitor, s. m. (cioplitor). Vezi definitia »

storcătúră, storcătúri, s.f. (înv.) efort în vederea defecării (eliminării excrementelor). Vezi definitia »

șândúră, șândúri, s.f. (reg.) șnur (la pălărie). Vezi definitia »