UNIVALÉNT, -Ă I. adj. monovalent. II. adj., s. m. (cromozom) fără partener omolog, care nu se împerechează în timpul meiozei. (< fr. univalent) Vezi definitia »

STRESSÁNT, -Ă adj. v. stresant. Vezi definitia »

PROCURÁNT s.m. (Rar) Procurator (2) [în DN]. [< fr., it. procurante]. Vezi definitia »

CAMPAMÉNT, campamente, s. n. Instalare temporară a unei unități militare sau, p. ext., a unui grup de turiști, de vânători etc. pe un câmp, în corturi; tabără (1); (concr.) locul unde are loc instalarea; obiectele necesare instalării – Din fr. campement. Vezi definitia »

CLASAMÉNT s.n. Ordinea reușitei concurenților într-o competiție sportivă. [Cf. fr. classement]. Vezi definitia »