SURZÍE s. f. (Rar) Surzenie. – Din surzi + suf. -ie. Vezi definitia »

XENOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul relațiilor dintre gazdă și stadiile ontogenetice ale unui parazit specific. [< germ. Xenologie, cf. gr. xenos – străin, logos – știință]. Vezi definitia »

ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui lichid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului din ea. 2. (Fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunțării unor sunete. 3. Fig. Năzuință, dorință, râvnă. [Var.: (înv.) aspirațiúne s. f.] – Din fr. aspiration. Vezi definitia »

SPALAȚÍE s. f. reacție nucleară în care, în urma bombardării cu particule, din nucleul ciocnit se elimină mai mulți nucleoni. (< fr., engl. spallation) Vezi definitia »

ARIERÁȚIE s. f. (Med.) Înapoiere mintală. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. arriération. Vezi definitia »