VICÁR s.m. 1. (Ist.) Cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ♦ Funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială. 2. Locțiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. [< fr. vicaire, it. vicario < lat. vicarius – locțiitor]. Vezi definitia »

ELECTUÁR s.n. Preparat farmaceutic cu aspect de pastă, obținut prin amestecarea unei pudre cu miere de albine. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. électuaire]. Vezi definitia »

TEMPORÁR, -Ă adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu. (< fr. temporaire, lat. temporarius) Vezi definitia »

CATERPILÁR s. n. tractor pe șenile, puternic, pentru lucrări rutiere. (< engl. caterpillar) Vezi definitia »

TRIPOLÁR, -Ă adj. Care are trei poli. [Cf. fr. tripolaire]. Vezi definitia »