CASSAPÁNCA s. f. mobilă italiană din timpul Renașterii, dintr-un caseton cu rezemătoare și spătar. (< it. cassapanca) Vezi definitia »

BALICA, Nichita (sec. 17-18), haiduc din Transilvania. Organizator și căpitan al curuților din comitatul Turda. Vezi definitia »

ACUȘÍCA adv. (Fam.) Acuși. – Din acuși + suf. -ică. Vezi definitia »

refecá (reféc, át), vb. – A coase cu refec, a tivi. – Mr. arufec(are). Origine necunoscută. Der. din sl. (Cihac, II, 311) este cît se poate de improbabilă (Byhan 329). Din lat. refrĭcāre (Pușcariu 1426; REW 7159) sau *orĭfĭcāre ‹ orĭfĭcium, cf. port. refegar (Candrea, GS, III, 426; Candrea; REW 7159N), sau din lat. *refĭccāre „a întări”, cf. it. ficcare (Tiktin) nu sînt convingătoare. – Der. refec, s. n. (cusătură de îmbinare, tiv; ceartă, dojană); refecătură, s. f. (însăilare, tiv). Vezi definitia »

INVOCÁ vb. I. tr. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva, a se referi la ceva ce este în favoarea sa. [P.i. invóc, 3,6 -că. / < fr. invoquer, it., lat. invocare]. Vezi definitia »