–NOM Element secund de compunere savantă, cu sensul de „care dirijează”, „diriguitor”, „conducător”. [< fr. -nome, it. -nomo, cf. gr. nomos]. Vezi definitia »

clironóm (clironómi), s. m. – Moștenitor. – Mr. clironom. Ngr. ϰληρονόμος (Gáldi). – Der. clironoamă, s. f. (moștenitoare); clironomie, s. f. (moștenire; drept ereditar); clironomisi, vb. (a moșteni). Sînt cuvinte înv. Vezi definitia »

AUTOZÓM s. m. cromozom din celulele somatice, în procesul de determinare a sexului. (< fr. autosome) Vezi definitia »

SINDRÓM s. n. complex de simptome care caracterizează o anumită afecțiune. (< fr. syndrome) Vezi definitia »

FEOCRÓM, -Ă adj. cu afinitate pentru sărurile de crom. (< feo- + crom) Vezi definitia »