DEFENSÍSM s. m. atitudine a reacțiunii din primul război mondial, care, sub lozinca „apărării patriei”, urmărea atragerea maselor în acest război. (< fr. défensisme) Vezi definitia »

PROZELITÍSM s. n. 1. Zel, râvnă, strădanie de a face prozeliți. 2. Devotament, atașament (la o credință, la o doctrină etc.) specific prozeliților. – Din fr. prosélytisme. Vezi definitia »

s.m. Persoană care predică din cărțile sfinte, convertind la creștinism: evanghelizatorul Indiilor [Din fr. évangélisateur] ATENTIE: „evanghelizatorul Indiilor” trebuie scris cu italice, fiind exemplu (eu nu stiu cum sa fac) Vezi definitia »

NEOUMANÍSM s.n. Nouă înflorire a umanismului la sfârșitul sec. XIX. [Cf. germ. Neohumanismus]. Vezi definitia »

FONETÍSM s. n. 1. totalitatea formelor utilizate într-o limbă. 2. mod de pronunțare propriu unei limbi, unui dialect sau grai. (< fr. phonétisme) Vezi definitia »