moscovít (moscovíți), s. m. – Locuitor din Moscova. Din Moscova (‹ rus. Moskva), sec. XVIII. Orașul se chema înainte Mosc, de unde și muscal (var. înv. moscal), s. m. (moscovit; rus; rus castrat aparținînd sectei scopeților; vizitiu; Arg., douăzeci de lei), din pol. moskal, de unde și rus. moskalĭ; moschicesc. adj. (înv. moscovit); muscălesc, adj. (moscovit; rus; rău, ticălos); muscălește, adv. (pe rusește); muscălime, s. f. (mulțime de ruși). Din rom. provine tc. musikar (Bogrea, Dacor., IV, 835). Vezi definitia »

încetít, -ă, adj. (înv.) intrat în ceata cuiva, întovărășit cu cineva, asociat cu cineva. Vezi definitia »

pucioșít, -ă, adj. (reg.; în sintagma) hidrogen pucioșit = hidrogen sulfurat. Vezi definitia »

trosnit, -ă, trosniți, -te adj. beat. Vezi definitia »

MURUÍT, -Ă, muruiți, -te, adj. 1. (Despre pereți) Acoperit, lipit cu muruială (2). 2. (Reg.) Murdar, mânjit. – V. murui. Vezi definitia »