CENESTEZÍE s.f. Senzație vagă rezultată din informațiile provenite de la organele interne; sensibilitate care reflectă propria existență corporală. [Gen. -iei. / < fr. cénesthésie, cf. gr. koinos – comun, aisthesis – simțire]. Vezi definitia »

ETNOGEOLOGÍE s. f. disciplină care studiază stratificarea civilizației și culturii unei comunități etnice. (< etno- + geologie) Vezi definitia »

CROMATOGRAFÍE s.f. Procedeu de separare a unor substanțe dintr-un amestec, filtrându-se printr-un absorbant. [Gen. -iei. / < fr. chromatographie]. Vezi definitia »

REMINERALIZÁȚIE s. f. remineralizare. (< fr. reminéralisation) Vezi definitia »

HIPOLOGÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu anatomia și cu fiziologia calului, cu descrierea și cu clasificarea speciilor și a raselor de cai, precum și cu metodele de întreținere, de ameliorare și de dresare a cailor. – Din fr. hippologie. Vezi definitia »