MINIMOMÁXIMĂ s.f. v. minimaximă. Vezi definitia »

MUSCULATÚRĂ s.f. Totalitatea mușchilor corpului unui om sau al unui animal. [Var. mușchiulatură s.f. / < fr. musculature]. Vezi definitia »

stricătúră, stricătúri, s.f. 1. (înv.) stricăciune, avarie, defecțiune, deteriorare. 2. (înv.) daună, pagubă, pricaz. 3. (reg.) vrajă (făcută cuiva). 4. (reg.) petic de pământ între două brazde, rămas nearat; greș. Vezi definitia »

STRUNGĂREÁȚĂ, strungărețe, s. f. 1. Spațiu mai mare între dinți, mai ales între incisivii maxilarului superior; strungă (2). 2. Găleată în care se mulg oile (la stână). – Strungă + suf. -ăreață. Vezi definitia »

RĂZUITÚRĂ, răzuituri, s. f. Faptul de a răzui; (concr.) ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămășițe căzute în urma răzuirii. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -tură. Vezi definitia »