Definita cuvantului fizionomie
FIZIONOMÍE s.f. 1. Expresie particulară a trăsăturilor feței cuiva; chip, figură. 2. (Fig.) Structură, înfățișare caracteristică (a unei epoci, a unei colectivități de oameni etc.). [Gen. -iei, var. fiziognomie s.f. / < fr. physionomie, it. fisionomia, cf. gr. physis – natură, nomos – lege].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fizionomie
tărăráie, tărărăi, s.f. (reg.) 1. pălăvrăgeală, tărășenie. 2. ceată, grup nedisciplinat. Vezi definitia »
POLAKIURÍE s.f. (Med.) Nevoia de a urina în mod frecvent. [< fr. pollakiurie, cf. gr. pollakis – deseori, ourein – a urina]. Vezi definitia »
MISOLOGÍE s. f. (Livr.) Ură față de rațiune. – Din fr. misologie. Vezi definitia »
TRANZÁCȚIE s. f. 1. înțelegere, învoială, convenție. 2. acord între două sau mai multe părți prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial, de bursă etc. (< fr., engl. transaction, lat. transactio) Vezi definitia »
HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »