ATMOSFÉRĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. atmos „abur” + sphaira „sferă”) s. f. 1. Înveliș gazos alcătuit din aer, care înconjură Pămîntul fără o limită superioară precisă, trecînd treptat în spațiul interplanetar. Masa ei reprezintă 0,000001 din masa globului pămîntesc, iar pe 1 cm² din suprafața terestră acționează o masă de aer egală cu 1 kg. Densitatea a. scade cu altitudinea. Proprietățile a. se mențin pînă la alt. de 3.000 m. Compoziția ei se schimbă în altitudine. În cadrul a. se deosebesc straturile: troposfera, stratosfera, mezosfera, ionosfera (termosfera), exosfera. ♦ Fig. Mediu social, ambianță; stare de spirit creată în jurul cuiva sau a ceva. 2. Unitate de măsură tolerată a presiunii: a) a. tehnică 1 at = 1 kgf/cm² = 0,981 x 10⁵ N/m² (a. tehnică absolută 1 ata; a. tehnică suprapresiune = 1 ats); b) a fizică (sau standard, normală) 1 atm = 760 mmHg = 1,013 x 10⁵ N/m². 3. Masă de gaze și de vapori creată într-un spațiu limitat în care au loc reacții chimice; influențează reacțiile după proprietățile ei (neutre, oxidante etc.). Vezi definitia »

TÁVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect plat de metal sau de lemn, având forme diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă farfuriile, tacâmurile etc.; tabla. ♦ Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri. 2. (În expr.) A da pe cineva tava (sau tavă) = a tăbărî asupra cuiva. 3. (Reg.) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau ca ornament pe o mobilă. [Var.: (reg.) tavá s. f.] Tc. tava. Vezi definitia »

ZOÁNĂ, zoáne, s.f. (Reg.) Pleavă rămasă de la vânturatul grânelor. Vezi definitia »

LUNCÚȚĂ, luncuțe, s. f. Lunculiță. – Luncă + suf. -uță. Vezi definitia »

LĂDÚȚĂ, lăduțe, s. f. (Rar) Lădiță. – Ladă + suf. -uță. Vezi definitia »