MAGNETÓN s.n. (Fiz.) Unitate de măsură pentru magnetismul electronului și al nucleelor atomice. [Cf. germ. Magneton, fr. magnéton, it. magnetone]. Vezi definitia »

LARINGOFÓN s. n. microfon care se aplică pe gât în dreptul laringelui, în telefonia prin radio din tanc, avion etc. (< fr. laryngophone) Vezi definitia »

DECURIÓN s. m. 1. comandant al unei decurii (1). 2. membru al senatului într-un municipiu sau o colonie, în Imperiul Roman. 3. șef de serviciu în administrația palatului imperial, la sfârșitul Imperiului Roman. (< lat. decurio) Vezi definitia »

tarhón (-ni), s. m. – Plantă folosită drept condiment (Artemisia dracunculus). Tc. (arab.) tarhun (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. δραϰόντιον, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya. Vezi definitia »

LITOPÓN s. n. pigment alb, anorganic, din sulfat de bariu și sulfură de zinc, folosit în pictură, cosmetică etc. (< fr. lithopone) Vezi definitia »