sufletúț, sufletúțe, s.n. (reg.) suflețel. Vezi definitia »

GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol². – Gol² + suf. -uț. Vezi definitia »

părúț¹, părúți, s.m. (reg.) perișorul capului. Vezi definitia »

BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Din bălan + suf. -uț. Vezi definitia »

ȘPIȚ², șpițuri, s. n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții etc. 4. (Reg.) Țigaret scurt. – Din germ. Spitze. Vezi definitia »